Botezul Domnului este cunoscut in popor sub denumirea de Boboteaza. Botezul Mantuitorului in Iordan, de catre Sfantul Ioan Botezatorul, poarta si denumirea de "Epifania" sau "Teofania", termeni care provin din limba greaca si inseamna "aratare", "descoperire". Atunci cand Ioan a acceptat sa-L boteze pe Mantuitorul, Hristos S-a descoperit lumii ca Fiu al lui Dumnezeu: cerurile s-au deschis, Duhul Sfant S-a coborat in chip de porumbel peste El, iar Tatal a marturisit: "Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru Care am binevoit!" (Matei 3, 17). Sfantul Ioan Gura de Aur spune in acest sens, ca Hristos "n-a ajuns cunoscut tuturor cand S-a nascut, ci cand S-a botezat".
Boboteaza - scurt istoric
Prima mentiune despre existenta acestei sarbatori, dateaza din secolul al II lea, la Sfantul Clement Alexandrinul. La inceput, Boboteaza era praznuita in Rasarit impreuna cu Nasterea Domnului, pe data de 6 ianuarie. In Apus nu avem dovezi despre tinerea acestei sarbatori inainte de sec. al IV lea. Din secolul al IV-lea a fost adoptata si de apuseni. Tot atunci au fost despartite cele doua mari sarbatori: 25 decembrie fiind data stabilita pentru praznuirea Nasterii Domnului si 6 ianuarie pentru Botezul Domnului.
Stapanul botezat de sluga
Hristos nu s-a botezat pentru a fi curatat de pacate. De altfel, botezul lui Ioan ca si legea Vechiului Testament, il ajuta pe om sa constientizeze starea pacatoasa dar, nu oferea iertarea. De aceea se si spune ca era "spre iertarea pacatelor" (Luca 3, 3), pe care avea s-o aduca Hristos.
Daca ne intrebam de ce se boteaza Hristos, putem raspunde astfel: botezul lui Hristos este o revelare a tainei Sfintei Treimi, dar este si o restabilire si o reinnoire a firii inconjuratoare omului. Este adevarat ca Hristos Se naste ca om din Fecioara prin lucrarea Duhului, dar tot ca om primeste la Botez infierea cereasca, datorita prezentei Sfantului Duh. Acum Tatal Il descopera pe Hristos drept Fiu, dupa ce Sfantul Duh S-a coborat peste El in Iordan. Hristos a venit la noi, ca sa faca partas la viata divina nu numai pe om, ci intreaga natura in care omul traieste.
Sfintii Parinti ne descopera cat se poate de viu ca natura simte inlauntrul ei prezenta lui Hristos si a Duhului Sfant. Sfantul Sofronie, episcopul Ierusalimului, spune: "Apele Te-au cunoscut Dumnezeule, Te-au cunoscut si s-au temut. Iordanul s-a intors vazand focul Dumnezeirii coborand trupeste si intrand in el. Iordanul s-a intors vazand Duhul Sfant, pogorandu-se in chip de porumbel. Iordanul s-a intors vazand pe Cel nevazut, facandu-se vazut, pe Creatorul intrupat, pe Stapanul in chip de rob. Si muntii au saltat privind pe Dumnezeu in trup".
Intreband marea si Iordanul : "Ce-ti este tie, mare, ca ai fugit si tu, Iordane, ca te-ai intors inapoi (Ps. 113, 5)?", ele raspunzand zic: "Am vazut pe Creatorul tuturor in chip de rob". De aceea "Iordanul nu indrazneste sa se apropie" de Stapanul sau.
In Botezul Domnului sta inceputul si temeiul Sfintei Taine a Botezului crestin
Daca potopul din vremea lui Noe a distrus neamul omenesc, apa Botezului lui Hristos a chemat la viata pe toti cei morti in Adam. O rugaciune din randuiala Sfintirii Aghiasmei celei Mari ne arata cat se poate de clar acest lucru: "Suferit-ai inca a Te boteza in Iordan, ca sfintind firea apelor, Cela ce esti fara de pacat, sa ne faci noua cale la nasterea cea de a doua, prin apa si prin Duh". Apa sfintita a Iordanului este apa purificata ce va servi ca materie a Botezului crestin, in care Harul divin ne renaste la viata cea noua in Hristos.
In sfintirea apelor Iordanului avem inceputul tainei Botezului, prin apa si prin Duhul Sfant, in numele sfintei Treimi, desi taina Botezului crestin va fi instituita de insusi Mantuitorul, mai tarziu, dupa Inviere, cand trimite la predica pe Sfintii Sai Apostoli.
